Volume noi de Andreea Răsuceanu, Vasile Ernu, Nichita Danilor şi Adrian Schiop, în librării

Noi titluri semnate de câteva dintre cele mai apreciate voci ale literaturii române contemporane apărute la editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză” – Andreea Răsuceanu, Nichita Danilov, Vasile Ernu, Adrian Schiop, Cristian Fulaş, Bogdan Creţu, Bogdan Răileanu, Tudor Ganea, Florin Irimia – se găsesc deja în librăriile clasice, precum şi pe cele online.

„Vântul, duhul, suflarea”, de Andreea Răsuceanu, cu o prefaţă de Paul Cernat

„Tragedia unui frontierist, dispărut în apele Dunării, în încercarea disperată de a emigra în anii comunismului, a familiei lui, traumatizată de incertitudine şi absenţă, suferinţa copiilor lipsiţi de dragostea parentală, transmisă de la o generaţie la alta, competiţia dintre fraţi pentru afecţiunea mamei sunt doar câteva din temele celui de-al doilea roman al Andreei Răsuceanu, „Vîntul, duhul, suflarea”. Ficţiunea şi documentul se întâlnesc într-o istorie fabuloasă care coboară două secole, până în vremea boierilor antiunionişti, trece, cu pagini răscolitoare, prin foametea de după război şi prin anii stalinismului, ajungînd în stricta actualitate. Romanul anului 2020, după părerea mea, „Vîntul, duhul, suflarea” o plasează pe Andreea Răsuceanu alături de cele mai puternice voci ale prozei actuale”, spune Gabriela Adameşteanu. 

„Omul din eprubetă” de Nichita Danilov 

„Dacă vă puteţi imagina un Bulgakov trecut prin universul lui Swift, în timp ce ghizii sînt, pe rînd sau concomitent, Urmuz sau Daniil Harms, ambii în mare vervă, dar şi Sigmund Freud, atunci nu veţi ezita să vă lăsaţi purtaţi de povestea fascinantă pe care ne-o propune Nichita Danilov, unul dintre povestaşii adevăraţi ai literaturii noastre de azi, coborîndu-ne în abisul inconştientului uman din eprubeta sa, populată cu tot felul de entităţi şi arhetipuri.
Distopie luxuriantă, satirică, cu un imaginativ care debordează de soluţii epice mereu surprinzătoare, Omul din eprubetă este un roman total care caută să imprime un sens absurdului vieţii de zi cu zi”. (Adrian Alui Gheorghe)

„Sălbaticii copii dingo”, de Vasile Ernu, cu ilustraţii de Roman Tolici. 

„Anii ’80. Patru prieteni se întâlnesc în gara din Chişinău. Vor pleca împreună în vacanţă în Crimeea, la mare. Sunt lipsiţi de griji, nu au de unde să ştie că fac parte din generaţia ultimilor copii sovietici. Brusc însă toată această rutină melancolică e dată peste cap: după moartea lui Brejnev, a lui Andropov şi a altor comunişti de la vârf, vin Gorbaciov, glasnostul şi perestroika, intervenţia rusă în Afganistan, Cernobîlul, explozia drogurilor, SIDA şi afirmarea contraculturilor sovietice. Debusolaţi, văzând cum lumea pe care o ştiau se destramă, ultimii copii sovietici caută echilibru şi refugiu în romanele lui Bulgakov, în poezia lui Arseni Tarkovski şi în piesele formaţiei Kino. Şi, fără să vrea, se maturizează, descoperă alte identităţi şi învaţă să trăiască în noua lume.

„Să ne fie la toţi la fel de rău” de Adrian Schiop

După bestsellerul „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, Adrian Schiop revine cu un nou roman ce explorează tema homosexualităţii şi a mizerabilismului în societatea păturii de jos. Adi se avîntă într-o relaţie improbabilă cu Florin, un poliţist de 42 de ani, divorţat şi beţiv, care, din deformaţie profesională, dar şi pentru că are o imagine de apărat, este foarte autoritar şi mereu indecis în privinţa sentimentelor lui. Să ne fie la toţi la fel de rău este o incursiune brutală şi profundă în lumea LGBT, în care uneori aprobarea din partea societăţii este mai importantă decît propriile sentimente.

„Ioşca” de Cristian Fulaş

„Ioşca – un personaj memorabil, de-o vîrstă cu pietrele şi la fel de elementar ca ele, şi un roman cu mare forţă epică, de un impecabil rafinament stilistic şi narativ. Cristian Fulaş construieşte cu pricepere de arhitect destinul unui om în care «simplitatea dintîi a lucrurilor» se conjugă cu o înţelegere profundă a lumii şi a oamenilor. O scriitură viguroasă şi amplă, infuzată de o debordantă energie, face din acest roman unul de o violentă frumuseţe în care totul, imagini, fiinţe, obiecte şi idei se împletesc într-o supraomenească tragedie.” (Carmen Muşat)

Romanul „Cornul inorogului”, pe care Bogdan Creţu însuşi îl socoteşte o formă de bovarism, reprezintă debutul în ficţiune al criticului literar Bogdan Creţu.

„Urmărind anii de ucenicie şi călătorie ai lui Dinu Zărnescu, Bogdan Creţu îi recuperează prospeţimea prin inepuizabilul său libido scriptural, lansându-se într-un biografism bine fantasmat, şi ne poartă, dezinvolt, de la ţară la oraş, din spaţiul academic românesc în cel occidental, din căminele studenţeşti şi amfiteatre în muzee, la operă, în metroul parizian – peste tot, cu o mare foame de medii şi tipologii. Bogdan Creţu oferă, cu primul său roman, o carte pentru toată lumea (însă nerecomandabilă minorilor [sic]), plină de vervă picarescă şi bulimie livrescă, puştească şi înţeleaptă, realistă pînă la a atinge, pe alocuri, un naturalism crud şi ireală, cînd trebuie, până la transfigurare.” (O. Nimigean)

„Să nu laşi moartea să te găsească”, de Bogdan Răileanu

Să nu laşi moartea să te găsească este povestea lui Arhip, ciobanul care e posibil să fi adus la viaţă balada Mioriţa. El porneşte în transhumanţă alături de alţi trei ciobani din Munţii Vrancei spre câmpie. Pe drum, cel mai tânăr dintre ei este ucis în condiţii neclare. Datoria lui Arhip este acum să-l ducă pe tânărul mort înapoi în satul de munte, iar această călătorie se transformă într-o confruntare cu moartea care îl face pe cioban să-şi împlinească destinul – să dea lumii o baladă şi un mit fondator. Ca orice autor, Arhip e tentat să pună în poveste experienţa lui personală cu moartea. Personajele vorbesc în numele lui. Asasinarea tânărului ciobănaş este doar un pretext pentru a scoate din adâncul lui Arhip un eu tulburat de prezenţa morţii.

În această săptămână, în librării

„Cântecul păsării de plajă” de Tudor Ganea

„Ţineţi în mâini cel mai bun roman de până acum al lui Tudor Ganea, arhitectul convertit la proză care, după – iată – cinci romane publicate în tot atâţia ani (unele premiate şi deja traduse), îşi poate revendica lejer titlul de cel mai în formă tânăr romancier al momentului. Cu Cântecul păsării de plajă, Tudor Ganea se întoarce la etosul constănţean explorat în cartea de debut şi scrie un fel de Gangs of Constantza al tranziţiei sălbatice din anii ’90 în care diverse grupări multietnice de outcasts îşi dispută teritoriul şi influenţa asupra Cartierului Faleza Nord. Amestecul de violenţă şi poezie al confruntărilor de pe malul mării este memorabil şi, pe alocuri, conferă acestui roman realist murdar o calitate aproape psihedelică. Nu recomand romanul celor slabi de inimă!” (Marius Chivu)

În curând, în librării

„Bărbatul din spatele ceţii” de Florin Irimia

„N-am avut nici cea mai mică intenţie să continui Misterul maşinuţelor chinezeşti în vreun fel, de fapt, eram convins că spusesem cam tot ce avusesem de spus despre mine şi copilăria mea. Doar că acum nici nu puteam să ignor tot ce văzusem acolo, în micul meu vis, să mă prefac că el nu existase. Aşa că, încet încet, am început să scriu iar, să aştern pe hârtie, cum se spunea cândva, tot ce văzusem atunci şi chiar şi ce nu văzusem, şi în felul acesta, cartea care acolo, în lumea aceea, era deja scrisă, a început să se răsfire, ca păpădia bătută de vânt, numai ca să se poată închega la loc în lumea asta”.