Justin Trudeau, starul tern al liberalilor candieni în urma alegerilor parlamentare anticipate

Justin Trudeau, starul liberalilor canadieni, care visa să obţină un al treilea mandat şi o majoritate, şi-a ratat pariul, după ce canadienii nu l-au urmat, însă a fost reales în mod tern, iar legitimitatea îi este afectată grav, relatează AFP.

El a fost reales cu greu în 2019, după ce a intrat cu zgomot în politică, cu patru ani mai înainte.

De această dată, Justin Trudeau credea că modul în care a gestionat pandemia l-ar ajuta să fie reales cu uşurinţă.

El a obţinut însă doar o semi-victorie, în contextul în care Partidul său Liberal este creditat cu aproximativ 155 de mandate, sub pragul de 170 al unei majorităţi. El a declanşat alegerile anticipate de luni, la jumătatea lui august, exact cu scopul de a ieşi din această situaţie, după ce a pierdut majoritatea în urmă cu doi ani.

În alocuţiunea în care a revendicat o victorie, el le-a promis canadienilor ”un viitor mai bun” după ”ieşirea (Canadei) din această pandemie”.

Însă, la fel ca în 2019, Canada este puternic împărţită şi niciun partid nu este în măsură să obţină o majoritate.

Cei 27 de milioane de canadieni cu drept de vot au fost chemaţi la urne să aleagă cei 338 de deputaţi din Camera Comunelor.

Acele vremuri par de mult apuse, când revista americană Rolling Stone se întreba pe prima pagină, în iulie 2017, ”de ce nu poate el să fie preşedintele nostru?”.

La sfârşitul verii, bine bărbierit, Justin Trudeau zâmbea destins şi îşi explica decizia de a convoca alegeri anticipate apreciind că ţara sa se afla într-un ”moment istoric” din cauza pandemiei covid-19 şi că era necesar ”să dea cuvântul” canadienilor.

Foarte rapid, conservatorii, al căror lider Erin O’Toole era totuşi prea puţin cunoscut publicului, au redus avansul liberarilor în intenţiile de vot.

”Nu mai este Trudeau-ul care prezenta reînnoirea în 2015, iar pandemia l-a ajutat, el datorează pandemiei faptul că are această popularitate”, apreciază o profesoară de ştiinţe politice de la Ottawa, Geneviève Tellier.

”Este mai grav decât o simplă uzură din cauza puterii, este cu siguranţă o dezamăgire. A promis atâtea…”, adaugă ea.

Inclusiv în teme precum ”modificările climatice sau reconcilierwa cu popoarele autohtone”, Justin Trudeau „nu a fost reformatorul mult sperat”, subliniază Maxwell Cameron de la Universitatea din British Columbia.

Iar în timpul acestei campanii, în plină pandemie covid-19, alegătorii nu au văzut la televizor, în buclă, imagini cu băi de mulţime, la care Trudeau ţine foarte mult, ci imagini cu manifestanţi care-i urlă insulte şi ameninţări sau aruncă cu pietre în el.

”MAI DEGRABĂ SPECTATOR DECÂT ACTOR”

Inclusiv în timpul dezbaterilor, Justin Trudeau nu a reuşit să străluceacă, fiind supus unor atacuri susţinte de către rivalii săi, care i-au denunţat neîncetat calculele politice – mai ales decizia de a declanşa alegeri anticipate în plină pandemie, în pofida faptului că Parlamentul funcţiona – şi lipsa sa de acţiune în domeniile mediului sau politicii externe.

”Canada era o ţară cu o personalitate puternică pe plan internaţional, însă cu Trudeau stăm mai degrabă în scaunul spectatorului decât să fim actori”, apreiază o cercetătoare în relaţii internaţionale, Jocelyn Coulon, o fostă consilieră a lui Justin Trudeau.

Atunci când a ajuns la putere, în 2015, întreaga lume observa cu interes, chiar admiraţie, primii paşi ai acestui lider multilateralist care proclama ”Canada s-a întors” pe scena internaţională.

Născut la 25 decembrie 1971, Justin Trudeau, fiul mai mare al charismaticului Pierre Elliott Trudeau, un fost premier canadian care a decedat în 2000, a studiat literatură engleză şi ştiinţele educaţiei, după care a vrut să se facă boxer amator, instructor de snowboard, profesor de englezăşi franceză.

El s-a lansat pe urmele tatălui său şi a intrat în politică în 2007, devine deputat la Montréal în 2008, iar apoi preşedintele unui Partid Liberal zdrobit în 2013.

În calitate de premier el a făcut din Canada a doua ţară din lume care a legalizat canabisul, a introdus asistenţa medicală la moarte, o taxă pe carbon, a permis primirea a zeci de mii de refugiaţi sirieni şi a semnat o versiune refăcută a Acordului de Liber-Schimb Nord-American (NAFTA/ALENA).

Însă mandatul său este pătat de o serie de scandaluri, care-i afectează imaginea. La sfârşitul lui 2017, acest tată al trei copii căsătorit cu Sophie Grégoire, o fostă prezentatoare de televiziune, este arătat cu degetul de către Comisia de Etcă, din cauză că s-a dus în două rânduri, pe cheltuiala gazdei sale, pe Insula privată Aga Khan în Bahamas.

Un raport oficial îl acuză, în 2019, de un conflict de interese, cu privire la faptul că a exercitat presiuni asupra ministrului Justiţiei pentru ca acesta să intervină într-o procedură judiciară împotriva unei societăţi din Québéc, SNC-Lavalin, acuzartă de corupţie.

Cu câteva săptămâni înainte să împlinească 50 de ani, prin aceste alegeri, ”legitimitatea lui Justin Trudeau riscă să fie contestată în interiorul partidului său, din cauză că şi-a ratat pariul. Acesta va fi, cu siguranţă, ultimul său mandat”, comentează Félix Mathieu de la Universitatea din Winnipeg.

”Rămâne de văzut, în plus, cât timp va încerca să menţinăun Guvern minoritar”, care are o durată de viaţă, în principiu, de 18-24 de luni.