INTERVIU. Nicholas Pinnock, starul din „For Life” care va filma jumătate de an în România, despre discriminare şi injustiţie: Ne aflăm într-un moment al vieţii noastre care va reprezenta o mare schimbare în istorie

Actorul englez Nicholas Pinnock, cunoscut din filme precum „Captain America: The First Avenger” şi „Fortitude” şi starul serialului „Pe viaţă/ For Life”, lansat recent pe micile ecrane româneşti, vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre Isaac Wright Jr., a cărui poveste de la o condamnare pe viaţă la o carieră în avocatură şi candidatura în alegerile de anul acesta pentru primăria New York a inspirat show-ul, precum şi despre nedreptăţile şi discriminarea din America şi din lume. El este de părere că pandemia a forţat comunitatea culturală să fie extra-creativă, să gândească neconvenţional, şi se arată nerăbdător să revină în România pentru a filma timp de jumătate de an un serial cu o poveste „extraordinară”.

Nicholas Pinnock: Nu, chiar nu ştiam nimic despre poveste. Cunoşteam altele, dar nu pe aceea.

Având în vedere că el este unul dintre producătorii executivi ai serialului, cred că aţi vorbit mult pe tema asta. Cum aţi colaborat?

Nicholas Pinnock: Isaac a fost fantastic. Foarte cooperant, foarte deschis. Nu a fost niciun lucru pe care să nu îl împărtăşească cu mine în timp ce adunam informaţii de care aveam nevoie pe a juca rolul Aaron, care este versiunea lui în esenţă. Am lucrat foarte bine. S-a aflat pe platou de fiecare dată când era nevoie să fie acolo şi se consulta permanent cu showrunner-ul, Hank Steinberg, şi cu echipa de scenarişti. A susţinut foarte mult proiectul.

Cred că ai aflat foarte multe despre legi şi justiţie. Care a fost un lucru neaşteptat?

Nicholas Pinnock: Da, prin explorarea scenariului şi a cazurilor pe care a trebuit să le urmărim în serial, mi-am dat seama că sunt multe lucruri de care nu eram conştient. Sigur, erau lucruri pe care le ştiam, cele evidente, dar şi chestiuni precum poliţiştii care, înainte de sărbători, aveau în vizor persoane de culoare şi încercau să obţină ore suplimentare ţinându-le în custodie, arestându-le chiar înainte de finalul turei, pentru ca astfel să îşi prelungească programul şi să ia mai mulţi bani pe perioada sărbătorilor. Nedreptatea şi discriminarea faţă de oamenii de culoare din America. Este incrediblă amploarea pe care o au. Ştiam că se întâmplă, dar nu ştiam la ce proporţie.

Cum te raportezi la Isaac Wright, la povestea lui, la nevoia lui de dreptate şi a personajului tău?

Nicholas Pinnock: Faptul că încerc să fiu pe cât pot o persoană bună. Ce m-a impresionat la el a fost nevoia de a face lucrul corect, nevoia de susţine oamenii care nu se puteau susţine, de a lupta pentru convingerile lui, şi aceste lucruri rezonează cu mine, pentru că mă trezesc în fiecare dimineaţă încercând să fiu cea mai bună versiune a mea, pentru mine şi pentru oamenii din jurul meu. Părţi din personalităţile noastre sunt foarte asemănătoare.

Vorbind despre corupţie, pe de o parte, şi despre hotărârea de a face, de a găsi dreptatea, pe de alta, este această poveste, un caz de la începutul anilor 1990, una ce necesită acum să fie spusă?

Nicholas Pinnock: Este un caz din 1990, dar încă are rezonanţă, aşa cum au cazuri din anii 1960 sau din 1920. A existat atât de multă nedreptate sistemică în America faţă de oamenii de culoare, faţă de oamenii din medii socio-economice defavorizate, aşa că acele poveşti sunt încă relevante. Din păcate, lucrurile nu au evoluat prea mult, iar oamenii din comunităţile minoritare au fost mereu în acest ciclu perpetuu de suferinţă. Şi nu este doar o problemă a persoanelor de culoare, este o problemă a oamenilor. Toată lumea a suferit într-un fel din cauza maşinăriei care este concepută să ridice un doar un grup: bărbaţii heterosexuali albi bogaţi. Asta este o chestiune implementată în trecut, nu este vina bărbaţilor heterosexuali albi bogaţi de azi, dar ei sunt cei care beneficiază cel mai mult de pe urma sistemului care a fost conceput să îi ridice mai mult decât pe alţii. Aşadar, când priveşti povestea lui Isaac, care a avut loc în anii 1990, este foarte, foarte actuală şi relevantă azi.

Toate mişcările sociale, precum Time’s Up şi Black Lives Matter, s-au amplificat în ultimii ani, crezi că oameni sunt mai conştienţi acum de faptul că drepturile nu le sunt respectate decât erau în urmă cu 20 de ani?

Nicholas Pinnock: Cred că este o modificare a conştiinţei sociale şi cred că are de-a face mult cu pandemia. Oamenii au avut timp să stea şi să se gândească, fără să fie distraşi de călătorii, muncă, de ieşitul cu prietenii sau la film. Nu a existat o evadare. Aşa că oamenii au urmărit ştirile cu regularitate, noutaţile despre pandemie, şi când ceva ca uciderea lui George Floyd a apărut la ştiri, toţi au asimilat şi, pentru prima dată, chiar au început să înţeleagă ce se întâmplă în lume şi ce poate face această structură sistemică şi cât de periculoasă şi dezbinatoare este. Cred că asta a avut un mare rol în de ce ne aflăm acum într-un moment al vieţii noastre care, cred eu, va fi o mare schimbare în evenimentele istorice.

Deci, este şi un lucru bun în pandemia asta.

Nicholas Pinnock: Există lucruri bune în fiecare lucru rău şi lucruri rele în fiecare lucru bun.

Având în vedere că în ultimul an cinematografele, sălile de spectacole au fost închise, iar artiştii nu au avut prea mult spaţiu să îşi prezinte munca, care crezi că este impactul pandemiei asupra culturii, artei în general?

Nicholas Pinnock: Cred că a forţat cultura şi arta să fie extra-creative, să gândească neconvenţional. Am făcut un spectacol online, anul trecut, numit „The Line”, cu Public Theatre din New York şi a fost prima dată când acel mediu a fost conceput. Eram şapte actori şi teatrul a creat un mecanism de editare pe Zoom pentru a trece, live, de la un ecran la altul. A fost creat ceva la care nimeni nu s-a gândit înainte, pentru că nu era nevoie. Deci, creatorilor le-a fost permis să iasă din convenţional. A dat naştere unor componente de cunoaştere creativă şi unor idei creative care nu ar fi apărut vreodată dacă nu era pandemia. Asta nu înseamnă că îmi doresc ca pandemia să continue sau să se repete, în niciun caz. Dar noi, oamenii, suntem adaptabili şi nu poţi opri creativitatea şi arta. Nu le poţi ţine departe de oameni. Dacă le iei într-un fel, vor găsi alt mod să le ducă la îndeplinire.

De asemenea, televiziunile şi serviciile de streaming au câştigat teren mult mai ales în ultimul an. Le vezi ca o opţiune solidă pentru un actor?

Nicholas Pinnock: Absolut. Oamenii au fost blocaţi în case şi a fost nevoie de conţinut, aşa că actorii şi realizatorii au fost inspiraţi şi încurajaţi să creeze mai mult, să găsească moduri de a le da oamenilor mijloace pentru divertisment de calitate în timp ce se află în case. Este fantastic! Industria a explodat în ultimul an. Eu sunt recunoascător că muncesc, am mulţi prieteni care lucrează, a fost minunat pentru noi.

Poţi să îmi spui dacă acum lucrezi la ceva nou?

Nicholas Pinnock: Urmează să vin în România să filmez un serial de televiziune. Nu pot vorbi despre el, nu-ţi pot spune despre ce e vorba, dar sunt foarte încântat să vin în România. Voi ajunge cândva săptămâna viitoare şi voi sta până în noiembrie. Deci, voi sta ceva. Este o echipă mare, mulţi oameni, o poveste extraordinară, una care cred că va inspira minţile şi sufletele multora. Mă bucur să revin, să filmez pentru a doua oară în România. Prima dată am fost în urmă cu opt ani, când am filmat un western intitulat „The Keeping Room” (r. Daniel Barber, 2014, n.r.) în Râmnicu Vâlcea. Frumos loc! Oamenii au fost atât de afectuoşi şi generoşi. Am vrut să îl mai vizitez de atunci, dar nu am avut timp, aşa că mă bucur să vin acum. Vom filma în Bucureşti şi undeva în Transilvania.