Cele şapte sfaturi ale lui Mark Spitz adresate sportivilor participanţi la Jocurile Olimpice

Cu puţin timp înainte de startul întrecerilor de la Tokyo, fostul înotător Mark Spitz, în vârstă de 71 de ani, de nouă ori campion olimpic sportivilor, le oferă, prin intermediul CNN, câteva sfaturi pentru a trece mai uşor prin experienţa unei ediţii a Jocurilor Olimpice.

Spitz a deţinut recordul de medalii de aur la o singură ediţie a JO, şapte, când a dominat bazinul din Munchen, în 1972. Recordul său a fost bătut abia după 36 de ani, de Michael Phelps, la JO din 2008, când a luat opt medalii de aur. Spitz şi-a propus să câştige şase medalii de aur JO de la Mexico City, în 1968, dar a reuşit doar două, ambele în ştafete, o dezamăgire despre care spune că l-a motivat să stabilească recordul, patru ani mai târziu.

Fostul înotător american îşi prezintă, acum, lecţiile pe care le-a învăţat pe parcursul carierei sale olimpice.

1. Fii pregătit, fii motivat şi fii norocos!

Mulţi dintre cei care merg la Jocurile Olimpice s-au antrenat toată viaţa pentru asta. Am calculat odată că, în cei 13 sau 14 ani de carieră ce au culminat la Munchen, am înotat în jur de 42.000 de kilometri, suficient pentru a înconjura Ecuatorul, întreaga planetă. Dar la fel au făcut şi alţi 200.000 de sportivi care erau înotători la acea vreme. Deci, ce m-a scos în evidenţă? Poate a fost un pic de noroc. Poate că programul în care mă aflam. Poate că eşecul meu din 1968 m-a motivat să fac mai bine.

2. Viaţa în Satul Olimpic

Cred că satul este fantastic, dar mulţi dintre marii sportivi nici măcar nu stau acolo. După ce vor concura, poate se vor duce în sat, dacă vor fi obţinut medalia de aur.

3. Feriţi-vă de distrageri!

Există o atmosferă minunată în sat, bună pentru a construi prietenii. Dar sunteţi cu toţii acolo pentru a face o treabă. Uneori, am simţit că satul nu este pentru mine, deoarece m-ar putea distrage. Cu siguranţă, aşa a fost în 1968, când probele de înot au avut loc în a doua săptămână. Eram tânăr şi mi-am pierdut o parte din concentrare, m-am implicat în tranzacţionarea insignelor şi în tot felul de alte lucruri. Totuşi, acum este diferit. Sportivii sunt pregătiţi să rămână concentraţi, indiferent de competiţia lor.

4. Dacă nu reuşeşti de prima dată…

Mă gândesc des la Doug Russell în 1968. A înotat mai încet decât recordul meu mondial la 100 metri fluture, dar a câştigat totuşi aurul. Am luat doar argint. Dar victoria lui a însemnat că a ajuns să înoate în ştafeta de mixt, nu eu. Deci argintul meu m-a costat două potenţiale medalii de aur. În ultima mea probă, de 200 de metri fluture, aş fi putut să înot cu două secunde mai încet decât cel mai bun rezultat personal şi să câştig aurul, dar am fost cu opt secunde mai lent şi am terminat ultimul, mort. Proba de 200 de metri fluture s-a dovedit a fi prima mea cursă la Munchen şi m-am asigurat că acea situaţia nu se va mai întâmpla niciodată. M-au numit un eşec şi asta m-a durut. Deci, o experienţă proastă poate inspira pe cineva să aibă un mare succes.

5. O mică inducere în eroare nu dăunează…

Rivalii mei ruşi de la Munchen nu mă văzuseră niciodată înotând live şi au fost suficient de amabili încât să-mi dea un culoar în timpul uneia dintre sesiunile de antrenament. Ştiam că îmi fac poze, aşa că am început să fac mişcări stupide, care nu aveau nicio legătură cu nimic. M-au întrebat dacă înot mereu aşa şi am spus „da”. Apoi m-au întrebat dacă mustaţa mea mă încetineşte. Plănuisem să o bărbieresc în noaptea aceea, dar m-am trezit spunând că, de fapt, îmi deviază apa de la gură şi asta mă face să pot coborî capul mai mult şi corpul meu poate înainta mai uşor. Probabil că mă încetinea cu câteva sutimi de secundă, dar eu câştigam cu câteva secunde avans, aşa că nu conta. Oricum, după aceea, am decis să păstrez mustaţa şi a ajuns să fie o marcă interesantă.

6. Fiţi realişti!

Aproximativ 10.000 de sportivi merg la Jocurile de vară şi există aproximativ 250 de probe. Dacă includeţi toate sporturile de echipă, vor fi înmânate în jur de 1.000 de medalii. Deci, asta înseamnă că doar 10 la sută dintre sportivii care vor concura vor avea succes. Pentru mulţi, doar a ajunge la jocuri este o realizare. În realitate, numai 15 la sută sunt cei aflaţi în căutarea medaliilor. Vor exista o mulţime de dezamăgiri.

7. Dacă ajungeţi pe podium, profitaţi din plin de moment!

Luaţi totul pentru că nu se va mai întâmpla niciodată. În niciun alt moment din viaţa voastră nu vă va mai pune cineva pe un podium aşa şi nu vă va mai cânta imnul naţional. În viaţa ulterioară, succesul vostru nu va fi măsurat în acelaşi mod, pentru că va exista întotdeauna cineva care a făcut o afacere mai bună, o afacere mai mare, o achiziţie mai mare, cu mai mulţi bani. Deci, dacă ai norocul să fii unul dintre acei oameni, va fi doar pentru o clipă şi apoi toţi ceilalţi vor privi în altă parte. Trebuie să înveţi să trăieşti cu asta.

Mark Spitz s-a retras din nataţie la vârsta de 22 de ani, cu nouă medalii olimpice de aur, una de argint şi una de bronz în palmares. La 41 de ani, Spitz a încercat o revenire la Jocurile Olimpice din 1992, după ce regizorul Bud Greenspan i-a oferit un milion de dolari dacă va reuşi să se califice. Filmat de camerele lui Greenspan, Spitz a fost cu două secunde mai lent decât baremul olimpic. Cu toate acestea, el a reuşit să ajungă în finala calificărilor americane, în care a terminat ultimul.