Ana Maria Popescu: Construirea unei săli este următorul meu obiectiv. Dacă va fi nevoie să ne suflecăm mânecile să dăm cu lavabilă sau să punem cărămidă peste cărămidă vom învăţa să facem acest lucru

Sportiva Ana Maria Popescu a declarat, miercuri, la un eveniment organizat de Federaţia Română de Scrimă în cinstea echipei care a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, că următorul său obiectiv este contruirea unei săli mai mari pentru scrimă.

“Sala aceasta este deja prea mică. Ne-am propus să construim o sală, este următorul meu obiectiv, ambiţios. Şi ştiu că o să-mi fie mai greu decât mi-a fost vreodată. Ştiu că dacă ne dorim, cu siguranţă vom reuşi. Dacă va fi nevoie să ne suflecăm mânecile să dăm cu lavabilă sau să punem cărămidă peste cărămidă vom învăţa să facem acest lucru. Eu voi rămâne aici cel puţin până la finalul sezonului. Mai departe tot aici mă veţi găsi, nu ştiu dacă cu sau fără costum de scrimă, dar până la finalul anului trebuie să ne pregătim pentru Campionatul European. Este prematur să-mi trasez un obiectiv, dar nu mă voi duce să fac turism. Voi face din nou ceea ce ţine de mine să ţinem steagul sus. Dacă eu am reuşit, cu siguranţă oricine poate reuşi”, a spus ea.

Ana Maria Popescu s-a declarat emoţionată în special având în vedere că în urmă cu exact cinci ani urca pe prima treaptă a podiumului la JO de la Rio.  “Chiar astăzi, în urmă cu cinci ani de zile, eu şi colegele mele urcam pe podium la JO de la Rio de Janeiro. Este o zi încărcată de emoţie, parcă s-a întâmplat ieri. Între timp am trecut prin atâtea… Pentru mine încercarea de a mă califica la Tokyo a început chiar de la Rio, în momentul în care ştiam că ale mele colege îşi doresc să se retragă din sportul de performanţă. Eu am simţit atunci că mai am ceva de spus. Scrima mi-a oferit atât de multe şi consideram, consider că aş fi fost nerecunoscătoare dacă mă retrăgeam când încă simţeam că mai pot să fac performanţă. De aceea am ales să rămân”, a spus sportiva, vicecampioană olimpică la Tokyo.

Popescu a povestit toate etapele şi trăirile de la Rio până la Tokyo, menţionând, între altele, cât de greu i-a fost în primele luni de pandemie. “În pandemie a fost foarte greu să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să-mi găsesc motivaţia de a merge mai departe. Nu ştiam şi nimeni un putea să-mi spună când munca mea va avea o finalitate”. “La Tokyo, în Satul Olimpic, deşi pentru mine era a cincea ediţie, nu a semănat cu nimic. Totul era atât de rece, nefamiliar… Parcă şi în Satul Olimpic ne feream unii de alţii. A fost un sentimentt straniu şi apăsător. Eram testaţi zilnic, iar varianta lor de test nu este ceea ce ne-am dori să se întâmple, mi-a fost dor de testul PCR de care ne săturasem aici. În momentul în care competiţia a început mi-am adus aminte de cel mai bun sfat pe care l-am primit în întreaga mea carieră: mergi acolo şi bucură-te de scrimă. Psihologul COSR mi-a spus acest lucru înainte de Rio. Şi nu l-am înţeles, mi s-a părut că e un bagaj prea mic pe care mi-l dă atunci. Dar era tot ceea ce trebuia eu să fac. Şi asta am făcut. M-am bucurat că am avut ocazia din nou să fiu acolo. Putea să nu fie medalia de argint, putea să fie de aur. Putea să nu fie deloc. M bucur şi sunt mândră de mine că am reuşit, prin tot chinul prin care am trecut, să-mi demonstrez în primul rând mie şi poate cel mai frumos compliment pe care l-am primit în toţi aceşti ani a venit din partea a doi copii, care mi-au spus după medalia de argint de la Beijing că ei au venit în sala de scrimă pentru că au văzut-o pe Ana Maria Brânză la televizor, neştiind că eu sunt Ana Maria Brânză. Dacă am rueşit să transmit acest mesaj prin munca mea mi-am atins scopul”, a mai afirmat ea.

La evenimentul de miercuri, desfăşurat în Sala de Scrimă „Ana Pascu” (Floreasca), din Bucureşti, au participat şi sabreurul Iulian Teodosiu, antrenorii Rareş Dumitrescu şi Radu Podeanu, dar şi preşedintele FR Scrimă, Marius Florea, şi preşedintele de onoare al forului, Ana Pascu, şi reprezentanţi ai MTS şi COSR.