Simona Radiş: Este un sentiment aparte să fii acolo pe podium, să fii pe prima treaptă

Canatorii şi canotoarele din lotul naţional au vorbit, duminică, la Digi24, despre experienţa avută la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Simona Radiş, medaliată cu aur în proba de dublu vâsle, a spus că este un sentiment aparte să se afle pe prima treaptă a podiumului.

„A fost un moment unic, nu am mai trăit aşa ceva până acum, sper să-l trăiesc de acum încolo la aceeaşi întensitatea. Pe cât de unic, pe atât de minunat a fost, este un sentiment aparte să fii acolo pe podium, să fii pe prima treaptă, te gândeşti că ai reprezentat o ţară întreagă şi i-ai făcut mândri pe toţi. Înainte de start ne urăm baftă una alteia şi ne spunem că <împreună până la capăt şi o lovitură în plus>. În timpul cursei nu am putut să ne încurajăm, pentru că efortul a fost foarte mare şi a trebuit să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut. La final, primele cuvinte au fost <am reuşit>”, a declarat ea.

Ancuţa Bodnar, coechipiera Simonei Radiş, a povestit că a primit multe mesaje de felicitare din partea adversarelor.

„Este frumos că noi, România, suntem o ţară foarte puternică, foarte frumoasă şi celelalte ţări ne admiră, ne încurajează. Înainte de cursă am primit mesaje de la celelalte sportive şi după ne-au felicitat şi ne-au spus că suntem foarte tari. Cel mai greu este când intervine oboseala şi antrenamentele sunt mai grele, psihicul nu ne ajută din cauza oboselii este mai greu să trecem peste aceste perioade. La noi au fost scurte, nu au fost lungi, spre fericirea noastră. Aceste perioade ne întăresc şi clădesc o echipă. Dacă reuşeşti să treci peste acestea cu bine eşti învingător”, a spus Ancuţa Bodnar

„A fost cu emoţii în primul rând, pentru că toţi erau campioni olimpici şi mondiali. Noi eram o barcă tânără, o medie de 23 de ani. Am mers motivaţi. După ce câştigi o medalie la olimpiadă nici nu-ţi mai aduci aminte de antrenamente. Medalia asta pe care o am la gât îţi ia tot, tot ce ai făcut în spate. E o senzaţie unică. Eu mi-am dat seama abia a doua zi, după ce am dormit cu medalia la gât şi am vrut să văd dacă mă trezesc tot cu ea la gât. Şi era tot acolo. Nu realizam atunci, pe moment”, a spus Cosmin Pascari, de la patru rame fără cârmaci.

„Fotografia (n.r. – cu mâinile pline de răni) era virală de când am postat-o, în iarnă. S-a făcut o comparaţie foarte bună. Alături au pus medalia de argint, iar în dreapta palmele. Nu sunt tot timpul aşa, acum dacă vă arătăm arată foarte bine. De obicei, la începutul sezonului, când venim după o pauză sau când lucrăm mai mult în sală, atunci este partea mai urâtă când suferim în palme. De atâţia ani ne-am obişnuit şi luptăm în continuare”, a declarat Ciprian Tudosă, din barca de dublu rame.

„Această forţă, hotărâre, încredere pe care le-am avut vin şi în urma faptului că am avut înainte două olimpiade în care am obţinut ultimele poziţii şi nu ne-am mai dorit treaba asta. Ştiu cât muncesc de mult şi visez tot timpul la tot ce e mai bun. Tot timpul am visat la o medalie olimpică şi am muncit foarte mult pentru această medalie. Mă bucur foarte mult şi sunt foarte fericit că am reuşit într-un final să o obţin. Sper să pot obţine şi alte medalii, mult mai strălucitoare, de fapt sunt sigur că o să obţin, pentru că ştiu cât muncesc şi am multă încredere în mine”, a spus Marius Cozmiuc, colegul lui Tudosă.

În afara sportivilor fericiţi din lot, există şi canotoare frustrate de rezultatele înregistrate.

„Noi suntem foarte mândre de rezultatul nostru, chiar dacă e puţin dureros pentru că de la locul 6 până la locul I a fost mai puţin de două secunde. E frustrant faptul că eşti la o jumătate desecundă de o medalie, dar asta ne motivează şi ne determină ca la Paris să fim mai aproape de aur şi să recuperăm acele două secunde”, a spus Geanina Beleagă, din barca de două vâsle.

„A fost o experienţă frumoasă deşi nu s-a terminat aşa cum ne-am dorit. Am reuşit să scoatem un timp bun. Este clar că în finală nu a fost ziua noastră. Dar am crescut frumos în această echipă, suntem de doi ani împreună şi sunt foarte mândră de echipa mea”, a precizat Mădălina Bereş, din barca de 8+1. 

Cristina Georgiana Popescu, din barca de patru rame fără cârmaci, a declarat că a început să practice canotajul ca să poată pleca din oraşul ei natal, Târgu Jiu: ” Am 25 de ani, am înceut în 2010. Sincer, am vrut să fac canotaj pentru că am vrut să plec din oraşul în care locuiesc. Este un oraş mic şi voiam să mă dezvolt. Fac asta cu dorinţă şi, da, pot să spun că iubesc acest sport. Pentru că nu am intrat în finală la 81 de sutimi, am rămas puţin dezamăgită, dar cred că plec mai puternică pentru următorii trei ani.”

Lotul de canotaj al României, care a obţinut la Jocurile Olimpice de la Tokyo o medalie de aur şi două de argint, a revenit, duminică, în ţară. Sportivii au fost întâmpinaţi la Aeroportul Henri Coandă de reprezentanţi ai MTS, COSR şi FR Canotaj.

La Tokyo, Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş au câştigat aurul olimpic la dublu vâsle feminin, Mihăiţă Vasile Ţigănescu, Mugurel Vasile Semciuc, Ştefan Constantin Berariu şi Cosmin Pascari au obţinut argintul la patru rame fără cârmaci masculin, iar Marius Vasile Cozmiuc şi Ciprian Tudosă au urcat pe treapta a doua a podiumului la dublu rame masculin.

Celelalte rezultate ale canotorilor români la Tokyo: 8+1 feminin, locul 6; 8+1 masculin – nu s-a calificat în finală; dublu vâsle feminin (categorie uşoară) – Ionela Cozmiuc, Gianina Beleagă -locul 6; dublu rame feminin (Iuliana Buhuş, Adriana Ailincăi) – locul 9; dublu vâsle masculin (Ioan Prundeanu, Marian Florian Enache) – locul 9; patru rame fără cârmaci feminin (Mădălina Hegheş, Roxana Iuliana Anghel, Elena Logofătu şi Cristina Georgiana Popescu) – locul 9.