Statul Islamic se sprijinea pe indivizi şi societăţi familiale discrete din apropierea frontierelor ”califatului”, în principal din sudul Turciei, pentru a se aproviziona cu armament, dezvăluie ONG-ul britanic Conflict Armament Research într-un raport

Organizaţia jihadistă Statul Islamic (SI) se sprijinea pe indivizi şi societăţi familiale discrete care acţionau ca intermediari şi operau în apropierea frontierelor ”califatului” său – în sudul Turciei -, pentru a obţine materiale explozibile, electronice, drone şi a se aproviziona cu armament din întreaga lume – fără să atragă atenţia -, în pofida războiului împotriva coaliţiei internaţionale antijihadiste, dezvăluie organizaţia nonguvernamentală (ONG) Conflict Armament Research (CAR) într-un raport publicat marţi, relatează AFP.

Acest studiu descrie cu precizie cum califatul autoproclamat (2014-2019) al SI, de o parte şi de alta a frontierei Irakului cu Siria,  a reuşit să cumpere tone de materiale explozive, echipament electronic şi drone şi cum se aproviziona, în pofida războiului, prin firme paravan, transferuri de fonduri oculte şi întreprinderi familiale.

Exemplele prezentate în raport sunt edificatoare.

Un mic magazin de telefoane a cumpărat şase tone de pastă de aluminiu.

Un mic distribuitor turc de produse agricole a plătit 200.000 de dolari (165.000 de euro) pentru a achiziţiona 78 de tone de propergol, un combustibil solid folosit la rachete.

În perioada 2015-2017 au fost descoperite în întregul califat aproximativ 100 de bidoane de pastă de aluminiu produsă în China.

SI s-a sprijinit mai ales pe persoane şi societăţi familiale care acţionau ca intermediari şi care operau în apropierea ”frontierelor” sale, mai ales în sudul Turciei.

CAR subliniază că nu este în măsură să dovedească faptul că aceşti intermediari acţinau în cunoştinţă de cauză, însă ei au făcut oficiul de puncte de joncţiune esenţiale în ”lanţul de aprovizionare” al grupării jihadiste.

ONG-ul dezvăluie în raport că se achiziţionau fertilizatori pe bază de nitrat şi de pastă de aluminiu – folosiţi în producerea explozivilor -, dar şi propergol – un produs utilizat în propulsia rachetelor – şi drone.

SI ar fi înercat inclusiv să producă un sistem antiaerian automatizat, însă nimic nu arată că ar fi reuşit.

CAR a documentat, de asemenea, existenţa a 28 de drone cvadricoptere modificate pentru a fi înarmate.

SI a încercat, de asemenea, să se doteze cu un sistem opritc de urmărire, un posibil element al unui eventual sistem antiaerian automatizat.

Această reţea dezvăluită de către CAR indică o entitate care a făcut comerţ în mod liber în cele patru colţuri ale lumii.

CAR ”a identificat peste 50 de societăţi, în peste 20 de ţări, care au produs sau distribuit bunuri folosite de către forţele SI”, se arată în raport.

Sistemul se baza pe companii înregistrate în mod legal, pe o logistică eficientă în cadrul califatului, pe site-uri paravan, pe comunicaţii securizate, pe viramente bancare şi plăţi online.

”Anchete precedente arată că forţele SI au folosit indivizi şi societăţi din Danemarca, Spania, Siria, Turcia şi Regatul Unit” se arată în raport.

Unii furnizori, suspicioşi, au reziliat contractele. Alţii nu au văzut nimic suspect sau au închis ochii.

Sistemul, pe cât de eficient, pe atât de fragil, a prosperat.

CAR – cu sediul în Marea Britanie – subliniază în acest sens importanţa detectării unor semne suspecte drept tot atâtea ”steguleţe roşii”.

Niciunul dintre ele luate în mod individual nu reprezintă, în sine, o activitate ilegală, însă detectarea unor fluxuri ar fi fost suficientă pentru a alerta întreprinderile şi autorităţile cu atribuţii de control în legătură cu riscul ca aceste paravane să acţioneze ”în afara domeniuluilor obişnuit de activitate”.

După sfârşitul califatului, în martie 2019, SI încearcă să se reconstruiască în Levant şi menţine o insurecţie ”de slabă intensitate”, însă cnstantă.

Ceea ce a mai rămas din fost sa reţea de aprovizionare este obscur în prezent.

Un analist independent specializat în Siria,.Sam Heller, totodată un consilier al organizaţiei Crisis Group, evocă o activitate care consumă puţine resurse.

În urma examinării unei înregistrări video a grupării jihadiste care exhiba, în 2019, echipamentul combatanţilor săi, el apreciază că ”toate acestea par să fi costat ieftin şi să fi fost uşor de procurat, cheia rezistenţei în timp a acestui tip de insurecţie”.

Un expert în armament recunoscut – care se numeşte pe Twitter Calibre Obscura – estimează, la rândul său, că SI cumpără în prezent puţine echipamente din străinătate, cu excepţia unorechipamente sofisticate.

În opinia sa, gruparea jihadistă recurge la posibile ”tezaure de război” rămase, dar şi la piaţa neagră, nenumărate grupări armate şi forţe de stat uşor de corupt.

Bani există, iar experienţa ”nu se pierde”, declară el pentru AFP.

În cazul în care SI se va afla într-o bună zi într-o poziţie strategică favorabilă, ”îi va fi mult mai simplăsă o ia de la capăt”, avertizează el.