AFP: O sută de zile de mandat Biden în pas de atac

Cel de-al 46-lea preşedinte al Statelor Unite, Joe Biden, şi-a impus amprenta în primele 100 de zile de mandat, în care a gândit la scară mare, s-a mişcat repede şi şi-a surprins atât criticii, cât şi unii susţinători, relatează AFP.

Fără efecte prin ricoşeu, loial unui ton empatic şi familiar la care ţine, ales în primul rând în baza promisiunii calmului după furtuna Trump, Joe Biden avansează cu paşi mari.

Ironizat din cauza ezitărilor şi gafelor sale, el se arată disciplinat, într-o comunicare atent calibrată. El le ţine piept lui Vladimir Putin şi lui Xi Jinping cu formule care atrag. ”El n-are un gram de democraţie în el”, a spus el despre omologul său chinez.

Cel mai bătrân preşedinte din istoria Americii, acuzat de lipsă de rezultate, relevă recorduri după recorduri în vaccinare – peste 200 de milioane de doze de vaccin împotriva covid-19 administrate. El a impus în câteva săptămâni un plan de suslţinere a economiei în valoare de 1.900 de miliarde de dolari şi propune alt plan cu prvire la infrastructură de aceeaşi valoare.

”A fost subestimat, dar asta se explică în parte prin carira sa. În cariera sa de senator, el a privilegiat întotdeauna pragmatismul şi schimbările cu paşi mici”, declară pentru AFP un profesor de istorie la Universitatea Princeton, Julian Zelizer.

”Inclusiv în timpul campaniei el a făcut elogul moderaţiei şi normalităţii. Într-un fel el şi-a schimbat strategia şi a optat în favoarea unei îndrăzneli mai mari. Este o strategie care, din punct de vedere politic, a dat rezultate”.

PREŞEDINŢIE FĂRĂ DRAME

Un simbol al unui stil siplu, pe care-l revendică, el scoate cu regulariate din buzunarul costumului o mică fişă pe care sunt înscrişi principalii indicatori ai pandemiei, inclusiv numărul morţilor.

înconjurat de o echipă până în prezent unită, el oferă spectacolul unei preşedinţii fără drame şi scandaluri. Sfâşierea anunţată a Partidului Democrat nu a avut loc. Aripa stângă a dat câteva semne de nerăbdare, dar la susţinut, până acum, pe ”Joe”.

Zilnic, Casa Albă oferă imaginea unei ”maşini bine unse”, cum spunea Donald Trump pentru a descria, într-o piruetă stranie, haosul care domnea pe culoarele prestigioasei West Wing în mandatul său.

Joseph Robinette Biden Jr s-a poziţionat rapid şi pe frontul internaţional.

”Summitul mediului” – virtual dar bine orchestrat – a marcat în mod spectaculos revenirea Statelor Unite („America is back”) în acest joc diplomatic, din care predecesorul său s-a retars cu zgomot.

Imediat după încheierea acestei mari reuniuni, sâmbătă, el şi-a îndeplint o premisiune embelematică din campanie.

Joe Biden a spus cuvântul ”genocid” despre moartea unui milion şi jumătate de armeni, masacraţi de către Imperiul Otoman în 1915.

Niciunul dintre predecesorii săi nu a îndrăznit s-o facă, temându-se de Turcia.

Barack Obama s-a angajat şi el să facă acest lucru, însă a dat înpoi după ce s-a instalat în Biroul Oval.

MAJORITATE FRAGILĂ

Ca veteran la Washington, el ştie însă că ceea ce este mai greu abia urmează.

Majoritatea sa fragilă în Congres este o vulnerabilitate. Ea plasează o mână de senatori democraţi, ca Joe Manchin, în poziţia de arbitri superputernici.

Planul său de investiţii în infrastructură este, până în prezent, doar un proiect. Negocierile se anunţă dure, iar rezultatul luptei legislative este incert.

În privinţa armelor de foc, la fel ca în privinţa legilor electorale, neputinţa ar putea să-i apară în curând înnmod flagrant.

În spinosul dosar al imigraţiei, Joe Biden se află, de când s-a instaşat la putere, în defensivă. Prin tatonări şi răzgândiri, Casa Albă întâmpină dificultăţi, sfşiată între promisiunea uneipolitici mai ”umane” şi criza de la frontiera cu Mexicul.

Miercuri, cu o zi înaintea marcării a 100 de zile de mandat, Joe Biden urmează să susţină primul dscurs de politică generală în Congres, în prime-time.

Purtătoarea sa de cuvânt Jen Psaki a promis o alocuţiune centrată asupra copiilor, educaţiei, sănătăţii – ”priorităţile clasei mijlocii”. În centrul dispozitivului se află o creştere a impozitelor americanilor celor mai bogaţi.

FDR? LBJ?

În tabăra democrată, maşina se ambalează şi plouă cu comparaţii măgulitoare -uneori pripite.

Unii îl evocă pe Franklin D. Roosevelt („FDR”) şi îndrrăzneala New Deal în scoaterea ţării din mlaştina Mari Depresii. Alţii îl citează pe Lyndon B. Johnson (”LBJ”), care a profitat de fina sa cunoaştere a mecansmelor Congresului pentru a pune lucrurile în mişcare în societatea americană.

Joe Biden se va alătura el, oare, micului grup prestigios al preşedinţilor care au lăsat o amprentă în istoria americană?

”Este posibil, dar este mult prea devreme să spunem”, temperează Julian Zelizer.

Donald Trump, privat de contul pe Twitter şi mai ales de puternicul megafon al preşedinţiei, nu se aude, pentru moment. Comunicările sale pline de furie, aproape zilnice, cad în gol.

Ca pentru a spune şi mai bine că s-a dat pagina, Joe Biden nu-l evocă aproape niciodată pe vulcanicul său predecesor.

Însă ”fostul”, cum i-a spus în urmă cu câteva săptămâni, rămâne foarte popular în rândul taberei republicane. El ar putea căpăta grai odată cu apropierea alegerilor de la jumătatea de mandat, la sfârşitul lui 2022, în care Joe Biden va miza mult.

De aici şi voinţa democratului de a viza mult („go big”) la începutul mandatului, atât timp cât are toate levierele puterii.