„The Mitchells vs. The Machines” sau cum tehnologia capturează omenirea: „Este un desen amuzant, dar, copii, serios, gândiţi-vă la asta!”
Vizualizări: 300, Aprecieri: 0, Adăugat: 3 ani în urmăLungmetrajul de animaţie „The Mitchells vs. The Machines” stă în rândul acţiunilor plasate în universuri distopice, însă cu mult umor şi, desigur, un final fericit. Filmul va fi lansat la finalul lunii pe platforma Netflix, pentru că, aşa cum a declarat regizorul Mike Rianda pentru News.ro, este un mediu mult mai sigur şi astfel poate fi văzut de mai mulţi oameni, având în vedere contextul sanitar. El încearcă să tragă un semnal de alarmă privind felul în care tehnologia ne acaparează vieţile, dar, desigur, vede şi partea bună a ei, legătura pe care o poate stabili între oameni.
Rianda se află acum la primul lungmetraj din postura de regizor. Pe lângă asta, el îşi împrumută vocea personajului Aaron, mezinul familiei Mitchell care se găseşte în aventura vieţii sale (şi a omenirii) atunci când pleacă într-o lungă călătorie pentru a o conduce la facultate pe fiica pasionată şi talentată într-ale filmului.
Când credeau că nimic nu poate contribui la înrăutăţirea călătoriei, brusc începe răscoala roboţilor. De la telefoane inteligente la aspiratoare robotizate şi la maleficele jucării Furby, toate sunt folosite pentru a captura toţi oamenii de pe planetă la comanda entităţii Pal. Salvarea omenirii depinde de membrii familiei Mitchell: ambiţioasa Katie; tatăl Rick – aparent rigid, dar protector şi visător; mama Linda – o eternă optimistă; micul Aaron – pasionat de dinozauri; căţelul Monchi şi doi roboţi care devin prietenoşi.
Între cei care dau viaţă personajelor colorate, membri ai familiei disfuncţionale, dar cu intenţii lăudabile, şi maselor de roboţi se numără actorii Maya Rudolph, Abbi Jacobson şi Beck Bennett. Vocea lui Pal, entitatea care devine malefică, este a britanicei Olivia Colman.
„Am vrut să adun laolaltă lucrurile care îmi plac şi de care îmi pasă cel mai mult, precum familia mea nebună, pentru a spune o poveste despre ei şi despre relaţiile dintr-o familie care sunt, în esenţă, dificile. Trebuie făcute să funcţioneze. Este uşor, de exemplu, să nu îţi suni mama sau să fii nesimţit şi este mai greu să te scuzi, să răspunzi la telefon. În principiu, am vrut să spun povestea asta”, a explicat Rianda pentru News.ro.
Obiectivul lui a fost să supună personajele unei mari presiuni. „Când eram copil, iubeam Killer Robots, aşa că am adus roboţi ucigaşi, apoi am găsit un mod de a lega totul. Există o divizare pe generaţii privind felul în care oamenii percep şi gestionează tehnologia. Tatăl meu are o relaţie diferită cu tehnologia faţă de mine, iar eu, una foarte diferită decât cea a nepotului meu. Asta este cumva o metaforă privind prăpastia dintre generaţii”.
Toate referinţele la dependenţa societăţii de tehnologie reflectă îngrijorarea lui reală referitor la cursul omenirii, a confirmat regizorul. „Glumesc spunând «Hei, e un desen animat amuzant, dar, copii, serios, gândiţi-vă la asta!». Cred că este important pentru că eu cred că giganţii tehnologici ne răpesc atenţia, timpul şi vieţile de lângă ceilalţi. În acelaşi timp, poţi folosi tehnologia aşa cum am făcut-o în pandemie sau ca să îţi suni mama, spre exemplu, să fii mai aproape de oameni. Încerc să pledez în filmul ăsta ca ea să fie folosită pentru a aduce oamenii împreună şi să o îndepărtez de profit şi lăcomie, să existe pentru a face bine. Vom vedea dacă merge”.
Întrebat cum se vor raporta adolescenţii la povestea lui, Rianda a declarat: „Eu am încercat să îl fac despre mine ca adolescent – am vrut să plec de acasă, să întâlnesc oameni care mă înţelegeau, şi eram atât de fericit că puteam să o fac, dar asta creează o ruptură cu părinţii. Îţi iubeşti părinţii, dar ajungi la un punct în care îţi spui «Trebuie să plec de aici». Cred că trebuie să găseşti acel echilibru între a-ţi stima părinţii, a-i menţine în viaţa ta, dar, în acelaşi timp, să te separi de ei. E puţin complicat şi sper că tinerii vor relaţiona, empatiza cu povestea lui Katie, pentru că probabil prin asta trec mulţi dintre ei, sper”.
Legat de colaborarea cu serviciul de streaming, el a subliniat că au fost găsite multe puncte comune şi că a existat şi presiunea timpului. „Celor de la Netflix le-au plăcut aceleaşi lucruri despre film ca nouă – că e ciudat şi are multe glume nebuneşti, le-a plăcut titlul original. În plus, eu am vrut ca filmul să fie văzut de cât mai mulţi oameni în siguranţă şi e locul perfect pentru asta. Filmul nu trebuia să stea prea mult pe raft, pentru că, vorbind despre tehnologie, nu vrei să se învechească până ce iese”, a completat regizorul, care este şi co-scenarist cu Jeff Rowe.
Maya Rudolph, Abbi Jacobson şi Beck Bennett – mama Linda, adolescenta Katie şi robotul prietenos Eric – au mărturisit pentru News.ro care sunt trăsăturile pe care le preferă la personajele lor.
Jacobson, care dă voce personajului principal, apreciază la Katie faptul că este foarte naturală şi mereu în căutare să evolueze.
„Ce îmi place cel mai mult la ea e că este autentică, mereu în căutare să evolueze, face tot posibilul pentru a se concentra pe ceea ce iubeşte să facă şi urmăreşte asta. Se exprimă în multe feluri. Nu este perfectă, dar asta este ea”.
Actriţa spune că mare parte din poveste – căutarea oamenilor care o înţeleg şi care îi sunt asemănători – îi este familiară.
„Poţi ieşi în lume pentru a-i căuta pe cei ca tine şi poţi să îi găseşti, iar dacă eşti norocos, îţi dai seama că «oamenii tăi» au fost mereu cu tine, familia ta. Îmi plac aceste două misiuni uriaşe”.
Lui Bennett îi place mult că personajul lui încearcă să înţeleagă oamenii. „Este o încercare reală de a afla de ce fac lucrurile pe care le fac. Cred că este ceva la care ne putem raporta toţi, mai ales în aceste vremuri, când toţi am stat în case, izolaţi timp de un an, ne-am schimbat puţin comportamentul şi trebuie să revenim la socializare”.
„Toţi din familie se iubesc, dar se scot din minţi unii pe alţii. Cu siguranţă, mă identific cu asta. Sunt foarte apropiat de familia cu care am crescut. Făceam călătorii cu maşina din Chicago până în Colorado aproape în fiecare an, petreceam verile cu cortul. Şi cred că există câte o fază pentru fiecare copil pentru a se desprinde de părinţi”.
Maya Rudolph e impresionată de perseverenţa şi optimismul personajului ei. „Îşi doreşte cu adevărat ca familia ei să se înţeleagă, evident, dar şi să vadă frumosul în ceea ce au deja şi a devenit cumva animatoarea familiei, dar face asta pentru că îi iubeşte pe toţi foarte mult. Este un fel de bombă de bucurie, ceea ce cred că e amuzant să joc, dar, din punctul meu de vedere, este chiar greu să fii atât de fericită tot timpul. Este amuzant să fii un astfel de personaj, să oferi iubire tuturor şi să încerci să fii liantul familiei. Poate fi epuizant, dar cred că vine din firea ei şi îmi place mult asta”.
Cât priveşte legătura dintre poveste şi viaţa ei, ea a spus: „Oamenii sunt diferiţi, fiecare le are pe ale lui. Să îţi laşi copiii să îşi dea seama de propria frumuseţe şi să laşi asta să se manifeste natural, prin ce fac, ce cred sau cum se identifică, să îi laşi să fie cine sunt, dar, în acelaşi timp, să încerci să te asiguri că sunt oameni buni şi că merg într-o direcţie bună – mă identific cu acest echilibru şi cât de greu este să faci asta”.
„The Mitchells vs. The Machines” va fi lansat la nivelglobal pe 30 aprilie.