Cineastul Radu Muntean: E important ca atunci când eşti generos să fii lucid, să ştii că o faci şi pentru tine

Regizorul şi scenaristul Radu Muntean şi-a prezentat marţi seară, la festivalul Anonimul, cel mai recent lungmetraj al său, „Întregalde”, şi a vorbit despre generozitate şi despre starul filmului, bătrânul Luca Sabin descoperit în localitatea din inima Munţilor Apuseni, despre schimbarea în estetică şi lungul parcurs de la idee la film.

În faţa unui public numeros, captat de povestea care se derulează alert, cu o doză de thriller şi umor de limbaj, el a spus: „E minunat să vezi atâţia oameni, mulţumesc că mi-a fost dată şansa să văd şi eu 2.000 de spectatori, 1.500, 1.200, câţi sunt aici, cu terase cu tot. E un moment unic pentru un cineast român”.

Aplaudat îndelung după proiecţie, cineastul a vorbit despre ideea filmului, despre traseul lui, despre modul în care a lucrat cu actorii, profesionişti şi neprofesionişti.

Ideea acestui film a încolţit în urmă cu zece ani, după ce a aflat mai multe detalii despre asociaţiile de off-road care fac şi acţiuni umanitare. El a fost în două expediţii de tipul acesta, una dintre ele chiar în Întregalde, sat din Alba.

Alex Baciu şi Răzvan Rădulescu, colaboratori obişnuiţi ai lui pe partea de scenariu, l-au însoţit în aceste călătorii.

Lucrul la scenariu a fost unul complicat, cu răsturnări de poveste. „M-a atras ideea unei discuţii despre generozitate întoarsă pe toate părţile, despre ce ne mână în luptă când suntem generoşi, dacă suntem la fel de generoşi atunci când lucrurile devin mai complicate în jurul nostru, dacă e uşor să fii generos atunci când e mai confortabil şi mai puţin când viaţa îţi e în pericol. Mi s-a părut că oamenii ăştia au un combo de satisfacţie când se duc pe munte şi livrează ajutoare”.

Povestea are în centru trei prieteni care se află într-o excursie umanitară de sfârşit de an. Călătorind într-un jeep pe drumurile de munte neasfaltate din împrejurimile satului Întregalde, întâlnesc un bătrân singur pe care încearcă să-l ajute să ajungă la gaterul unde pretinde că lucrează. Când maşina lor rămâne blocată într-un şanţ în pădure, gaterul se dovedeşte a fi abandonat şi sunt nevoiţi să petreacă noaptea împreună cu bătrânul senil, ideile lor despre empatie şi generozitate încep să fie puse la îndoială.

Din distribuţie fac parte Maria Popistaşu („Marţi, după Crăciun”, „Heidi”, „Otto Barbarul”), Ilona Brezoianu („Sieranevada”, „Urma”) şi Alex Bogdan („Ana, mon amour”, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”) alături de Luca Sabin, Toma Cuzin („Aferim!”, „Comoara”), Carmen Lopăzan şi Gabor Bondi.

„Eu nu judec personajele. Ei cu adevărat ajută oamenii ăia. Sigur, nu le schimbă viaţa, dar îi ajută într-un fel sau altul. Mi se pare important ca atunci când eşti generos să fii lucid, să ştii că o faci şi pentru tine într-un fel. Nu e o crimă. Nu e o chestie de blamat. E în regulă să o faci şi pentru tine. Face parte din reflexul care ne ajută să ne distingem de alte specii. Tipul ăsta de standard moral pe care ni-l fixăm ne diferenţiază de alte specii. Cred că e în regulă. Trebuie să fii doar lucid, să nu crezi că le schimbi viaţa oamenilor ălora pe care totuşi e bine să încerci să îi cunoşti când îi ajuţi”, a completat regizorul.

Luca Sabin este, de fapt, starul lungmetrajului. „L-am întâlnit când făceam prospecţia de locaţie în satul Râmeţ, unde am filmat majoritatea secvenţelor şi care a chiar lângă Întregalde. El avea o coasă pe spinare, se ducea să cosească iarba de la cimitir cu încă doi consăteni. L-am întrebat dacă vrea să joace în film. Mi s-a părut că arată exact cum trebuie, cum îmi imaginam eu personajul – suficient de fragil. În acelaşi timp, Luca Sabin nu e fragil deloc, e un om întreg la minte, foarte ascuţit şi în mare formă fizică, deşi are 79 de ani. E un om care munceşte de dimineaţă până seară”.

După cum a povestit Muntean, lui i-a plăcut să joace în film. „El a vrut să facă şi, ca bonus, a avut şi meseria personajului pe care îl interpretează. A fost tăietor de lemne”. În plus, cele mai multe dintre poveştile pe care Luca Sabin spune în film au fost culese de Muntean înainte de filmare şi au fost integrate în scenariu.

Regizorul a punctat că, pe cât de firească a fost colaborarea lor, pe atât de multă muncă a necesitat. Au fost trase şi câte 40 de duble la unele cadre. „A înţeles foarte repede care e treaba, a înţeles că trebuie să fiu eu mulţumit la sfârşit şi că până nu zic «tras» nu plecăm acasă, a înţeles de la bun început că nu se joacă pe sine, ci un personaj diferit de el şi a fost imediat adoptat de echipă. Mi s-a părut că a fost mai bun cu fiecare zi de filmare”.

Bătrânul nu a învăţat replicile, ci a fost coordonat – printr-o cască – de regizor, pentru că „nu poţi să îi dai unui actor neprofesionist să înveţe text, îl va spune foarte artificial şi atunci e nevoie să comunici. Asta nu face lucrurile mult mai simple, dar e necesar”.
Pe lângă toate, Muntean s-a temut şi că starul lui ar fi putut renunţa la proiect oricând. „Te duci în vârful muntelui, întâlneşti un om care habar nu are cine e Simona Halep, de exemplu, un om complet deconectat de realitatea asta care ne e nouă foarte familiară, vede prima dată o cameră şi aia se învârte în jurul lui în maşină şi te aştepţi ca el să zică, la un moment dat, «e greu, eu nu mai vin». Exista riscul ăsta şi am fost extrem de stresat”.

Luca Sabin, familia lui şi cei care au găzduit echipa în timpul realizării proiectului au văzut filmul la Alba Iulia în urmă cu câteva zile. „Nu îmi imaginez în niciun fel că viaţa lui se va schimba cu adevărat. Poate un pic, acum, are sentimentul că s-a deschis un mic portal, dar se va închide foarte rapid înapoi, iar el îşi va continua viaţa aşa cum şi-a trăit-o cei 79 de ani. De dimineaţă până seara munceşte în gospodărie”.

Noul film al lui Muntean este şi diferit de tot ce a făcut până acum, din punct de vedere estetic. „Am ambiţia de a sincroniza timpul spectatorului cu timpul personajelor şi aşa mi se pare că se creează o legătură şi o acumulare de tensiune către finalul filmului”. În varianta asta, nu există posibilitatea de a „îmbunătăţi” filmul la montaj.

Muntean a abandonat, după cum a afirmat, legătura strânsă dintre personajul principal şi camera de filmat. În plus, a introdus natura ca personaj. „Există, din când în când, perspectiva locului. Există cadre largi în care oamenii sunt mici – e un soi de a atrage atenţia asupra faptului că există ceva misterios în locul ăla”.

„Întregalde” vorbeşte şi despre prejudecăţile celor de la oraş spre cei de la sat şi invers. „Am încercat să ne jucăm puţin chiar şi cu prejudecăţile spectatorilor”.

Despre bugetul lungmetrajului, în mare parte filmat noaptea, în perioada noiembrie – decembrie 2020, el a declarat: „Când mi-a venit ideea, am crezut că pot să fac un film cu buget redus, fără CNC – era un moment acum 10 ani când nu prea mai primeam bani noi, cineaştii, de la Centrul Naţional al Cinematografiei – şi am zis să fac un film simplu, cu patru oameni într-o pădure, într-o maşină. Numai că dacă secvenţele se întâmplă noaptea, pădurea aia trebuie luminată, iar asta e şi costisitor şi consumă foarte mult timp (…) A devenit un film mediu spre destul de scump”.

„Întregalde” este cel de-al şaptelea lungmetraj semnat de Radu Muntean, după „Furia” (2002), „Hârtia va fi albastră” (2006), „Boogie” (2008), „Marţi, după Crăciun” (2010), „Un etaj mai jos” (2015) şi „Alice T.” (2018).

Cu premiera mondială anul acesta în Quinzaine des Realisateurs, secţiune paralelă a Festivalului de la Cannes, şi cea naţională, la TIFF, filmul a intrat în cinematografele româneşti în urmă cu o săptămână, iar premiera nord-americană va avea loc în septembrie, la Festivalul de la Toronto. Ulterior, la finalul aceleiaşi luni, lungmetrajul va fi prezentat la cea de-a 59-a ediţie a New York Film Festival.