Unificatorul Joe Biden preia frâiele unei Americi rănite

Joe Biden îşi începe mandatul promiţând să fie ”preşedintele tuturor americanilor”, o încununare a unei foarte îndelungate cariere şi a unei campanii în care a promis ”bătălia pentru sufletul” ţării, după cei patru ani de mandat ai lui Donald Trump, scrie AFP.

Însă, la 78 de ani, bătrânul leu al politicii americane a recunoscut că disensiunile sunt ”profunde şi reale” în această ţară care se află în continuare sub şocul asaltului sângeros de la Capitoliu şi care este lovită dur de pandemia covid-19.

După două tentative prezidenţiale eşuate, o campanie excepţional de agresivă şi o victorie umbrită de acuzaţii – fără fundament – de fraudă lansate de către rivalul său republican, Joe Biden şi-a realizat miercuri visul – de a deschide din nou uşa Casei Albe, de această dată ca preşedinte.

”S-ar spune că mă întorc acasă”, a declarat al 46-lea preşedinte al Statelor Unite parcurgând împreună cu familia ultimii metri până la Casa Albă.

De la anunţarea candidaturii sale, în 2019, şi până la învestire, fostul vicepreşedinte al lui Barack Obama a făcut totul pentru a încarna această unitate şi această revenire la calm pe care le promite după furtusnosul republican, pe care-l acuză că i-a ”sfâşiat” pe americani.

El îşi poate revendica deja locul în cărţile de istorie ca omul care l-a doborât de la putere pe Donald Trump.

Însă prăpastia disensiunilor s-a adâncit în ultimele săptămâni.

După violenţele de la Capitoliu şi în faţa bilanţului greu al pandemiei, cel care a devenit miercuri cel mai bătrân preşedinte al Statelor Unite a pledat, încă o dată, în favoarea unităţii.

”Vom ieşi împreună din asta”, a tunat veteranul politicii în discursul său de învestire.

EMPATIE ŞI GAFE

Într-o trecere bruscă de la triumf la durere şi-a început, la vârsta de doar 29 de ani, cariera naţională.

Abia ales senator în Delaware, el şi-a sărbătorit, atunci, mândru şi înconjurat de familia sa radioasă, victoria în noiembrie 1972. O lună mai târziu, soţia şi fiica sa în vârstă de un an mureau într-un accident rutier, iar cei doi ai fii ai săi erau răniţi.

Această dramă, iar apoi pierderea fiului său mai mare, în 2015, alimentează simpatia pe care le-o oferă americanilor. Joe Biden face din compasiune una dintre cele mai celebre trăsături ale caracterului său politic.

În 2021, măreţia începuturilor şi marile sale accese de pasiune sunt tot aici.

Însă vechiul politician nu mai încape la fel de bine în costume bine croite ca în perioada sa cea mai bună. Picioarele îi par fragile, iar părul alb şi rar abia îi acoperă capul.

Unii, inclusiv în rândul susţinătorilor săi, se temeau că Joe Biden, înclinat către gafe şi derapaje, se putea poticni şi prăbuşi în timpul îndelungatei sale bătălii împotriva lui Donald Trump, un tribun în vârstă de 74 de ani cu un stil agresiv.

Covid-19, care a paralizat brusc campania în martie, l-a privat de unul dintre marile sale atuuri, contactul cu alegătorii.

El şi-a reluat deplasările într-un ritm mai susţinut în august, însă faptul că respectă în mod strict consemnele sanitare i-a limitat prezenţa pe teren. Iar potrivit criticilor săi i-a permis, de asemenea, să-şi reducă luările de cuvânt şi contactul cu presa, minimalizând situaţiile neprevăzute.

Donald Trump îl numea ”Joe Adormitul”, după care nu i-a mai pronunţat numele şi i-a negat victoria. El denunţa întrebări ”făcute pentru copii” adresate de către jurnalişti candidatului democrat, atacându-l pe tema formei sale fizice şi mentale.

Bâlbâitul şi rătăcirile lui Joe Biden, care se bâlbâia în copilărie, sunt difuzate în buclă de către trumpişti. Iar anturajul miliardarului, la fel ca susţinătorii acestuia, îl prezintă pur şi simplu drept un bătrân senil.

Este dificil de văzut cum i-ar putea primi, în aceste circumstanţe, această ”mână întinsă”.

REVEIRE ISTORICĂ

Însă Joe Biden a dezminţit deja prognosticurile.

În primăvara lui 2020, el a fost autorul unei reveniri istorice în politica americană, obţinând o victorie triumfală în alegerile primare democrate.

Considerat de către unii prea bătrân şi prea de centru, el a încasat primele trei înfrângeri usturătoare, după care a obţinut o largă majoritate în South Carolina, cu ajutorul voturilor alegătorilor afroamericani, piatra de temelie a oricărui democrat care candidează la Casa Albă.

Consolidat de acest succes, candidatul a reunit susţinătorii altor moderaţi, iar apoi l-a înfrânt pe marele său rival Bernie Sanders.

Spre deosebire de dura şi îndelungata bătălie din 2016 între acesta din urmă, un socialist autoproclamat, şi Hillary Clinton, Joe Biden a reuşit să atragă rapid aripa stângă a Partidului Democrat, animată de acelaşi obiectiv, şi anume înfrângerea lui Donald Trump.

Însă în pofida faptului că Joe Biden a făcut campanie – potrivit lui Barack Obama, cu ”cel mai progresist progarm” din istoria americană -, unii reprezentanţi ai stângii îl consideră în continuare prea ”călduţ” şi scrâşnesc din dinţi când vorbeşte despre o reluare a dialogului cu republicanii.

Rămâne de văzut dacă preşedintele moderat va reuşi să-şi menţină trupele, acum că s-a instalat în Biroul Oval.

”NERANCHIUNOS”

A treia încercare a fost, aşadar, cea potrivită pentru acest reprezentant al establishmentului, în urma eşecului în alegerile primare democrate din 1988 şi 2008.

La prima încercare, el a fost nevoit să renunţe rapid la cursă, după ce a plagiat în mare parte un discurs al unui laburist britanic, Neil Kinnock.

Senator timp de pste 35 de ani (1973-2009), iar apoi vicepreşedinte din 2009 în 2017, septuagenarul a străbătut timp de decenii culoarele puterii, la Washington.

Este vorba despre o îndelungată viaţă politică, jalonată de episoade controversate, dar şi de succese pe care le agită în prezent.

În anii ’70, în plină desegregare, el se opune politicii „busing”, vizând transportarea cu maşina a copiilor de culoare la şcoli majoritar albe, în vederea favorizării mixului.

Această poziţie îi mulţumea, atunci, pe alegătorii albi din Delaware, însă avea să revină să-l bântuie decenii mait ârziu, când senatoarea de culoare Kamala Harris, la acel moment rivala sa în alegerile primare, i-o reproşa în plină dezbatere televizată.

Subliniind că ”nu este ranchiunos”, Joe Biden o alege, cu toate acestea, ca parteneră de cursă. Prima candidată de culoare şi de origine indiană la acest post, ea a devenit miercuri prima femeie vicepreşedintă a Statelor Unite.

Popular în rândul afroamericanilor, Joe Biden a promovat, la începutul carierei sale, ca ales local la Wilmington, dezvoltarea locuinţelor sociale, spre mare nemulţumire a locuitorilor albi. El povesteşte adesea cum experienţa sa de salvamar, într-un cartier majoritar de culoare, i-a pus bazele angajamentului politic.

Alte episoade i-au afectat, de aseenea, campania la Casa Albă – votul în favoarea Războiului din Irak în 2003 sau audierea agitată în Senat, în 1991, sub conducerea sa, a lui Anita Hill, care-l acuza pe candidatul la Curtea Supremă Clarence Thomas de hărţuire sexuală.

Susţinerea sa apăsată a unei ”legi privind criminalitatea”, din 1994, este considerată cauza ”exploziei” numărului mare de deţinuţi, dintre care o mare parte sunt afroamericani.

”O eroare”, recunoaşte azi Joe Biden, care insistă asupra altei părţi a acestei reforme, o lege împotriva violenţelor cărora le sunt supuse femeile, de care se declară ”cel mai mândru”.

În 2017, el s-a aliat cu ”marea sa prietenă” Lady Gaga în lupta împotriva hărţuirii sexuale. Iar miercuri starul american a cântat, din nou, pentru ”Joe” la învestirea sa.

Încă de la instalarea la Casa Albă împreună cu Barack Obama, în plină criză financiară, în 2008, fostul senator a acţionat în vederea adoptării în Congres a unui vast plan de relansare.

Acesta este un bilanţ pe care îl repetă neîncetat, pentru a spune că poate relansa din nou economia, afectată de această dată de pandemia covid-19.

”FIUL LUI” SCRANTON

”El este în politică de 47 de ani”, spunea Donald Tump, care a încercat să-l prezinte drept creatrua acestei ”mlaştini” pe care o denunţa neîncetat.

Joe Biden i-a replicat că alegerile marchează o alegere între clasele muncitoare şi medie, pe care le apără el, şi „Park Avenue”, strălucitoarea stradă newyorkeză, simbolul bogatului moştenitor.

Şi şi-a subliniat cu mândrie originile modeste.

Joseph Robinette Biden Jr. s-a născut la 20 noiembrie 1942, la Scranton, în Pennsylvania.

În anii 1950, oraşul industrial a traversat o perioadă dificilă. Tatăl său îşi caută de lucru în statul vecin Delaware, iar după ce face naveta o vreme îşi instalează întreaga familie la Wilmington. Joe Biden avea zece ani atunci şi avea să-l transforme în fieful său.

”Tatăl meu spunea mereu, «Campionule, afli măsura unui om nu doar după numărul dăţilor când este pus la pământ, ci după timpul de care are nevoie să se ridice”, aminteşte el neîncetat.

Pe când era copil, suferea de pe urma ironiilor celorlalţi faţă de bâlbâiala sa. Însă spune că a aflat singur, în faţa oglinzii, cum să-şi depăşească deficienţa.

”Eu trăiesc în Delaware, dar sunt fiul Pennsylvaniei, născut la Scranton”, a repetat Joe Biden în timpul campaniei, străbătând statul natal, în care sondajele arăta că se afla cot la cot cu rivalul său.

Într-un afront ultim, Donald Trump l-a acuzat de faptul că a ”abandonat” Pennsylvania. Democratul a obţinut, până la urmă, o victorie în acest stat-cheie.

ATUUL JILL BIDEN

Felul foarte tactil al lui Joe Biden de a fi a fost denunţat de către femei care consideră aceste gesturi deplasate. El promite să fie atent de-acum la ”spaţiul personal” al altora şi a fost nevoit să prezinte scuze, în aprilie 2019, pentru a îndepărta această polemică ce-i ameninţa candidatura.

Acuzat, la rândul său, de agresiune sexuală sau hărţuire de peste zece femei, Donald Trump a comentat foarte puţin acuzaţiile grave ale unei femei, Tara Reade, care spune că Joe Biden a agresat-o în anii ’90. El neagă ferm aceste acuzaţii.

Adesea alături de el, soţia sa Jill Biden, în vârstă de 69 de ani, rămâne discretă cu privire la această acuzaţie.

O profesoară dinamică, ea este unul dintre cele mai bune atuuri politice ale sale. Cuplul s-a căsătorit în 1977 şi are o fiică, Ashley.

Pe când erau încă mici, cei doi fii ai săi din prima căsătorie, Beau şi Hunter, i-au sugerat să se căsătorească cu Jill, povesteşte Joe Biden în memoriile sale. ”Ea mi-a redat viaţa”, scrie el.

”Acest lucru nu va dispărea niciodată”, spune Joe Biden, evocând durerea pe care o resimte de la decesul în 2015 al fiului său mai mare, Beau Biden, din cauza unui cancer cerebral, o pierdere care l-a împiedicat să candideze la preşedinţie în 2016.

Hunter Biden este o ţintă frecventă a republicanilor, cu Donald Trump în frunte, care îl acuză de faptul că a ”mijlocit un acces” tatălui său, pe când acesta era vicepreşedinte. La acea vreme, turbulentul avocat şi consilier făcea afaceri în China şi Ucraina.

Din cauza faptului că a încercat să obţină informaţii compromiţătoare despre familia Biden a fost acuzat, de altfel, Donald Trump de către democraţi de exercitatrea unor presiuni asupra Kievului.

Ultraprotector cu familia sa, şeful clanului Biden şi-a apărat mereufiul, declarându-se ”mândru”, inclusiv după anunţarea, în decembrie, a faptului că este vizat de o anchetă cu privire la situaţia sa fiscală.

”UN REGRET”

Văduv după tragicul accident rutier, Joe Biden a preluat mandatul de senator, în ianuarie 1973, la spital, la căpătâiul fiilor săi răniţi.

El continuă să se oprească, şi azi, să salute pompieri, amintind că ei sunt cei care le-au ”salvat viaţa” băoeţilor săi şi pe a sa.

În 1988, pompierii l-au transportat de urgenţă la spital, în urma unei rupturi de anevrism. Starea sa a fost considerată atât de gravă, încât a fost chemat un preot să-l împărtăşească.

Un catolic mândru de originea sa irlandeză, Joe Biden se duce în fiecare duminică, sau aproape în fiecare duminică, la mica Biserică St. Joseph on the Brandywine, în cartierul său înstărit din Wilmington.

În cimitirul bisericii au fost înhumaţi părinţii săi, prima sa soţie, Neilia, şi fiica sa, Naomi, dar şi Beau, un npic mai departe, sub o piatră de mormânt decorată cu steaguri americane.

Marţi, cu o zi înainte de învestirea sa, un Joe Biden foarte emoţionat a făcut o mărturisire despre fiul său.

”Am doar un regret. Că nu este aici, pentru că noi trebuia să-l prezentăm ca preşedinte”.