Regatul Unit este împărţit, la cinci ani de la referendumul Brexitului, iar o majoritate a britanicilor vor înapoi în UE
Vizualizări: 252, Aprecieri: 0, Adăugat: 3 ani în urmă
Divorţul între Regatul Unit şi Uniunea Europeană este consumat, la cinci ani de la refrendumul Brexitului de la 23 iunie 2016, însă disensiuni puternice continuă să existe cu privire la schimbările profunde care abia încep să se facă simţite, într-un context bruiat de pandemia covid-19, relatează AFP.
Aproape 52% dintre britanici au votat atunci în favoarea ieşirii regatului din Uniune, iar 48% în favoarea rămânerii în blocul european. Rezultatului referendumului a provocat o undă de şoc atât în ţară, cât şi în rândul aliaţilor săi europeni şi nu numai.
După mai multe amânări şi după trei ani de psihodramă politică, Regatul Unit şi-a ridicat ancora la 1 februarie 2020 şi a întors spatele aproape unei jumătăţi de secol de integrare europeană.
Această plecare a fost urmată, de la 1 ianuarie, în urma unei perioade de tranziţie şi unui acord comercial negociat dureros, de o ieşire definitivă din Uniunea Vamală şi din piaţa unică europeană.
De la începutul anului, schimburile comerciale între foştii parteneri au scăzut, iar regatul încă nu a gustat din beneficiile unei ţări ”independente”, cu un prestigiu revigorat pe scena internaţională, aşa cum a promis premierul conservator Boris Johnson, un mare campion al Brexitului.
MAJORITATEA BRITANICILOR, ÎMPOTRIVA BREXITULUI
Cu ocazia marcării a cinci ani de la referendum, şeful Guvernului a scos în faţă progresele permise, în opinia sa, de ”decizia capitală” de a părăsi UE, printr-o înăsprire a imigraţiei, succesul campaniei vaccinării împotriva covid-19 şi noi acorduri comerciale.
”Acum, că ne refacem după pandemie, vom profita din plin de potenţialul suveranităţii noastre regăsite”, dă el asigurări.
Între timp, ieşirea din UE mai degrabă a afectat unitatea ţării.
Separatiştii aflaţi la putere în Scoţia – eurofili – văd o nouă ocazie de a avansa în lupta lor pentru independenţă, un mijloc, în opinia lor, de a se întoarce în UE.
Pentru prima oară, de generaţii, britanicii nu se mai bucură de un acces liber pe continent – şi viceversa -, întrucât libera circulaţie a persoanelor s-a încheiat.
Divorţul este de-acum deplin implementat, însă britanicii încă se mai întreabă care-i vor fi efectele.
Un semn al fracturii care persistă, un sondaj publicat miercuri de Institutul Savanta ComRes arată că 51% dintre britanici ar vota să rămână în UE, în cazul în care referendumul ar avea oc azi, iar 49% ar vota să iasă din Uniune.
”Impactul Brexitului nu se face încă simţit, pentru că suntem prea acaparaţi, ca restul lumii, de covid-19”, apreciază Diane Willis, intervievată de AFP pe o stradă, la Edinburgh, capitala scoţiană.
”Cred că diavolul este în detalii şi că detaliile nu apar încă”, declară ea.
La Boston, un oraş pro-Brexit din nordul Angliei, un muzician sexagenar, Stephen Clark, consideră că ”orice s-ar întâmpla, bun sau rău, e mai bine să ai destinul în mâini”.
CONSECINŢE PE TERMEN LUNG
Brexitul nu înseamnă, cu toate acestea, o întrerupere a tuturor legăturilor între foştii parteneri.
În Regatul Unit, aproximativ 5,4 milioane de cetăţeni europeni au depus o cerere pentru a continua să aibă reşedinţa în regat, pentru a-şi păstra aceleaşi drepturi de a munci şi de a avea acces la securitatea socială.
Este vorba despre mult mai mulţi cetăţeni europeni decât cei 3,4 milioane la care se aştepta Guvernul britanic.
Acest lucru a indus o schimbare demografică ”masivă”, estimează un profesor de economie la King’s College din Londra, Jonathan Portes, şi ”consecinţe sociale, culturale şi politice pe termen lung, mult, mult timp după Brexit şi după sfârşitul liberei circulaţii a persoanelor”.
În afară de persoane, Bruxellesul şi Londra vor fi nevoite să-şi aprofundeze relaţia politică, apreciază un expert, în pofida faptului că relaţia lor este otrăvită de punerea în aplicare a părţii Acordului Brexitului cu privire la Irlanda de Nord.
Unioniştii nord-irlandezi, ataşaţi Coroanei britanice, se simt ”trădaţi” de acest text, justificat prin necesitatea păstrării păcii în provincia britanică, după decenii de ”tulburări” sângeroase, printr-o evitare a ridicării unei noi frontiere fizice cu Irlanda vecină, un stat membru UE.
”Va trebui să ne aşezăm şi să discutăm cu statele membre (UE) şi să începem să ne gândim la felul în care putem clabora mai larg – nu în contextul comerţului, ci pentru a face să funcţioneze relaţia noastră politică”, pentru a răspunde astfel unor ameninţări mondiale comune, subliniază directorul centrului de reflecţie UK in a Changing Europe, Anand Menon.
