Filmul documentar „Iarna transilvană”, realizat de Dumitru Budrala în comunităţile pastorale din Carpaţi, aminteşte de Crăciunul înainte de pandemie – VIDEO
Vizualizări: 296, Aprecieri: 0, Adăugat: 3 ani în urmăFilmul documentar „Iarna transilvană”, realizat în 1996 de regizorul Dumitru Budrala, descrie câteva obiceiuri, ceremonii şi ritualuri specifice sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou şi poate fi urmărit online.
Filmul lui Dumitru Budrala este un martor atent la tradiţiile de Crăciun întâlnite la comunităţile pastorale din sudul Transilvaniei.
Iarna transilvană (official trailer) from Astra Film on Vimeo.
Camera de filmat urmăreşte până la detaliu ceea ce obişnuiau oamenii să facă în această perioadă, de la tăiatul porcului în ziua de Ignat la colindele cetelor de feciori şi împodobitul cailor şi boilor pentru marea horă din ziua de Crăciun.
„Ritualurile şi cântecele străvechi ale comunităţilor carpatine se aseamănă cu cele ale lumii antice. Deşi au rezistat atâtor sute şi chiar mii de ani şi s-au transmis până în zilele noastre, există astăzi foarte mulţi oameni care locuiesc în oraşe, la bloc, şi care nici nu îşi imaginează că astfel de obiceiuri sunt încă respectate în multe localităţi din mediul rural”, afirmă regizorul Dumitru Budrala.
Mare parte din film este dedicată cetelor de feciori ai satului care se organizează încă din ziua de Sf. Nicolae, cu vătaf, cârciumar şi tot alaiul pentru a colinda, la fiecare casă din sat, cât e noaptea de Ajun de lungă.
„În Noaptea de Ajun e bine să nu dormi, ci să cânţi, să te înveseleşti, că atunci şi morţii se bucură şi ei”, spune unul dintre naratorii filmului, care descrie îşi aminteşte cum era pe vremea în care era el însuşi fecior.
De altfel, regizorul Dumitru Budrala a ales să filmeze oameni autentici, cu mâinile bătătorite de muncă, care ştiu să se bucure de fiecare moment al acestor zile de sărbătoare. Din tradiţiile şi obiceiurile întâlnite în comunităţile pastorale din sudul Transilvaniei nu lipsesc idilicele drumuri pe uliţele satului în sănii trase de cai, împodobitul boilor, al cailor şi al feciorilor, care îşi leagă clopoţei în jurul gambelor şi spectaculoasa horă care are loc de Crăciun, în centrul satului.
Un loc aparte în rândul credinţelor populare din perioada Crăciunului îl au la credinţele păgâne despre vrăji despre oameni care „leagă” oile să nu mai dea lapte şi animalele domestice care cad bolnave din senin şi mor de deochi sau pentru că au fost blestemate în această perioadă. Şi cum fiecare problemă are şi o rezolvare, oamenii de la poalele munţilor ştiu reţete de deochi (pentru oameni şi cai) şi au convingerea că „un popă bun” poate citi din carte astfel încât orice blestem să dispară şi lucrurile să reintre pe făgaşul normal.
Filmul documentar „Iarnă transilvană”, deşi a fost făcut în anul 1996, sau poate tocmai de aceea, este o mărturie autentică a tradiţiilor care s-au păstrat în mediul rural, dar care sunt din ce în ce mai puţin răspândite. Iar restricţiile cauzate de pandemia de Covid-19 au făcut ca anul acesta o parte din obiceiuri să nu mai poată fi practicate, pentru prima oară din antichitate încoace.